Paste la Dorna cat cuprinde

Anul asta i-am promis Roxanei ca merg cu ea la Dorna, prea mi-a laudat atat locul, cat si prietenii ei de aici. Si adevarul e ca din poze arata chiar minunat.
So... plecam vineri pe la 3 din Bucuresti. Am fi purces noi mai curand, dar na, mi-am uitat acasa anumite chestii si a trebuit sa dam fuguta pana in Auchan.

Drumul, dementa totala;in intersectiile Bucurestiului politistii zbiara unii la altii (purtandu-si statiile ca pe niste accesorii cu swarovki) "Ioaneeee, gata baaa!" dar prea tarziu, stam ca aruncati din avion. Roxana spera sa scape de aglomeratie la Buzau. Dar de unde, toti bucurestenii, brasovenii, prahovenii s-au gandit sa faca sarbatorile in Moldova  si s-au bulucit cu masinile pline ochi, pe E85. Inclusiv noi, cu covorul de 3 metri in portbagaj... Suntem avertizati la radio ca drumurile nationale si europene pot fi aglomerate din cauza romanilor care se indreapta deja spre locurile unde si-au facut rezervari din timp, "cu precadere la manastirile din Moldova"... DOH, no shit??
Pe drum, in acompaniamentul scartaitului de ambreiaj al masinii, aflu din minunile condusului in afara orasului, adica franatul in depasire. Eu recunosc ca nu am experienta la condus si nu ar trebui sa comentez, dar draguta mea Roxana, am zis ca mor de inima la un moment dat!! :))

Pe la 10.30 am ajuns in Dorna. Cum cobor din masina, simt ca intru in soc hipotermic... bai tata, frig nu gluma!! Iau pozitia ghiocel si incep sa fac inventarul hainelor groase: muuuult prea putine! Cand vociferez timid la adresa gradului aratat de computerul de bord, mi se da replica "Aaaaa, pai aici e mai frig decat in restul tarii"... multumesc mult, acum imi spuneti?! Deja imi stabilesc desfasurarea sejurului: casa-masina-carciuma-masina. Ce plimbat pe coclauri, prin parc, no way, vin la vara. 

Prima seara iesim la o "locatie" foarte draguta, de la baza partiei mici Dealul Negru. Inauntru cald si veselie totala, tocmai isi serba ziua un prieten de-al Roxanei. Chef de omuleti foarte faini care-mi aminteau foarte mult de campineni. Poate de aceea din prima clipa m-am simtit ca acasa, in ciuda faptului ca nu am socializat extraordinar de mult. Unu, pentru ca nu auzeam, era harmalaie totala, doi, neffind obisnuita cu expresiile lor, intelegeam din 2 in 5.

Dimineata de Sambata Mare m-am trezit ca o cucoana (vorba bunicii Roxanei) la 11.30 si am gatit micul dejun: o omleta imensa cu ceapa verde, sunca si cascaval... macar de sarbatori sa iasa ceva comestibil. Si speram noi sa ne ajunga pana hat departe, avem de gand sa ne plimbam mult azi. :)

Pe la 3  ne-am urnit, bine imbracata, sa-mi arate Roxana Dorna by day. M-a dus vreo 20 de km pe Valea Bistritei, drumul spre Piatra Neamt. Incepe sa ma ia cu ciuda ca nu am venit cu Smartul, plecam linistita marti la Piatra. Dar cei mai multi nervi mi i-am facut cand am incercat sa fac poze... evident bateriile mele nu tin la frig si am scapat o gramada de peisaje absolut SUPERBE!!!  Clar trebuie sa ma intorc la vara, ca nu mai tine gluma...
Mai toata ziua a plouat de a rupt, ba mai mult, a inceput si sa fulguiasca oleaca, asa, sa ma linisteasca de tot. Deci nu ne-am miscat posterioarele din masina, doar m-am ranjit pe geamul inchis si mi-am imaginat cum ar fi un traseu prin Calimani. Ne oprim la pensiunea Poiana Izvoarelor, mancam o crema de zahar ars si clatite (preturi super bune, btw) si ca un facut, pe la 7 se insenineaza... pacat ca la apus :(

Seara de Inviere am petrecut-o jumatate la carciuma skiorilor, jumatate la biserica din parc, asa cum ii sta bine romanului de rand :)) Preotul s-a cam grabit si a dat chix cu vreo jumatate de ora la faza cu lumina; iar predica ce a urmat, despre "europenizarea" asta rea care ne fura sufletul si ne darama tabla de valori, a facut ravagii printre enoriasii inghetati cu lumanari in mana.

In prima zi de Pasti am aflat si eu ce-i ala tort cu crema de castane si salata de bureti (galbiori si hribi, d-aia cu gust, nu champignon de la Carrefour) cu maioneza si ursturoi... o minunatie! Apoi, satula si chioara de somn, am mers la o cabana pe drumul ce duce in Calimani sa facem gratar. Ne-a insotit si o aratare de catel hiperactiv, foarte simpatic si iubitor, dar care aducea mai mult a liliac decat a caine (am uitat ce rasa e). Gratarul s-a facut intr-o roaba, plimbata oleaca prin curte sa nu afume motocicletele baietilor... vorba aia, de ce sa cari carnea la foc, daca poti aduce gratarul direct la masa, mai palpitant langa maldarul de fan.
Tudor a fost demential cat s-a chinuit sa aprinda focul cu paie, de mai avea putin si termina capita oamenilor. Seara, dupa 5 ore de stat afara la "racorica", am ascultat muzica la un telefon mobil asezat intr-o oala (sa se amplifice decibelu'), in bucataria cabanei incalzita prin maiestria Roxanei... arta domn'le! Era frumos acolo, oameni foarte faini, m-am simtit super ok cat am fost putini. Am aflat si ceva trasee prin zona, ca sa nu mai spun de flora pe care numai in muntii astia o intalnesc :)). Dar cand cabana s-a umplul de copilasi si multa harmalaie, iar nu mai intelegeam o iota din ce se vorbea in jurul meu, asa ca perspectiva camerei incalzite de acasa mi-a suras enorm si m-a facut, la un moment dat, sa ma ridic si sa zic "eu acum plec"... punct. Super faina Roxana ca a riscat si m-a adus acasa.

In ultima zi la Dorna m-a plimbat Roxana prin pasul Tihuta si am vazut in sfarsit, unde se impotmolesc tirurile in fiecare iarna. Dupa ceva kilometri buni, ajungem la un castel cu numele Dracula. Mmmmmkay! Intreb la targul kitsch-os de suveniruri daca au si ei un magnet care sa aiba macar o mica legatura cu zona in care suntem. Nu tin asa ceva pe frigiderul de acasa, dar il luam pentru aparatul de aer conditionat de la munca, dupa cum ne e traditia. Nope, nimic, doar cu Brasov, Dracula, Transilvania; a si mai era statuia lui Bram Stocker... mama lui de turism!!

Gata, pana aici mi-a fost distractia de sfintele sarbatori de anul asta, de maine, Ceahlau. Ce am observat in zona asta este ca timpul curge cu totul altfel. Ma simt de parca am aterizat aici de o luna: liniste de-ti tiuie urechile, oameni dintr-o bucata, plin de cai, garduri de lemn, capite de fan aranjate frumos in tarcuri, peisaje superbe, aer greu de munte, drumuri impecabile. Plec de aici complet "zen", vorba Andreei. Stiu unde vreau sa-mi petrec saptamana de concediu de la vara...

3 comentarii:

  1. Yay si pus si poze

    ("telefon mobil asezat intr-o oala" =)) genial.. doar ca ma intreb.. cati ar fi in stare sa care o oala just for the sake of this? :)))

    PS: Sa te lasi cucerita (si) de Ceahlau ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. deci liliacul se numeste buldog francez... :)
    si sa nu te iei de crosetatul meu si de frane! ca sigur mai gasesc eu un drum pe care sa nu il vad, un tir care merge cu 2 la ora si pun de puseu de adrenalina...doar ca tura asta astept sa vad si farurile din sens opus, nu ma mai bag pe nv.. :)) senzatie nu asa!

    RăspundețiȘtergere