De cand ma stiu am urat sa dorm la pranz.
La gradinita ne obliga educatoarea sa dormim. Baieti si fete in camere diferite. Pedeapsa daca te prindea ca nu dormi, faci galagie sau agiti ceilalti kinderi: pe fete le muta in camera baietilor, iar pe baieti in camera fetelor. Si vai ce tragedie si ce rusine era (vorbesc serios)! Eu, din pacate, eram mutata prea des in cealalta camera si eram traumatizata in fiecare zi, numai la gandul ca iar trebuia sa ma uit pe pereti cateva ore si sa tac malc. Pentru ca oricat ma chinuiam, nu puteam pune geana e geana.
Acum, daca sunt super obosita dupa o noapte nedormita, ma culc la 2 ziua si pana dimineata urmatoare poti sa tai lemne pe mine, nu misc. Iar cand ma trezesc, am dureri de cap si moleseala crunta.
Eh, dar azi am avut o revelatie si am reusit sa am cel mai dulce somn de pranz. Am reusit asta in aparatul de RMN :))) Datorita castilor auzeam foarte incet pacaniturile aparatului si am reusit chiar sa le dau un ritm, ceea ce a ajutat enorm. E ca atunci cand asculti ticaitul ceasului seara inainte de culcare si incerci sa faci o melodie, chiar daca ticaitul e, de fapt, monoton. Apoi, saltelele potrivit de moi si perna perfecta... si am inchis ochii, doar nu era sa ma uit fix in tavan tot timpul.
40 de minute petrecute super fain in pauza de pranz :)
te-au uitat 40 de min in aparat?! =)))) pfai de capul tau :)))) sa lesin aici nu alta!!! :))) hahhahaahahaaaa:)))
RăspundețiȘtergerebre, tie de asta iti place acum sa dormi in camera baietilor? :)) ti-au facut aia antrenament cand erai mica :))))
Bre, tocmai ca nu m-am "uitat in aparat" 40 de minute, am dormit in aparat :))
RăspundețiȘtergereeu ziceam de aia ca te-AU uitat acolo :))) cum naiba sa dormi 40 de min in chestia aia care aduce oaresicum a sicriu!?
RăspundețiȘtergere