 |
| Concediu in Muntii Fagaras |
Traseu: Ziua 1: Bucuresti - localitatea Turnu Rosu - manastirea Turnu Rosu; 2h, CR;
Ziua 2: total 10h: manastirea Turnu Rosu - poiana Lunca Plesii (1h) - saua Corbului (2h) CR - Chica Fedelesului - vf Tataru - Saua La Apa Cumpanita (1h) - vf Cocoriciu - Saua Suru - curmatura Rosiilor - vf Budislavu - lacul Avrig
Ziua 3: total 10h: lacul Avrig - vf. Garbova - vf Scara (1,5h) - saua Scarii - saua Serbotei (1h) - vf. Serbota (0,5h) - Caldarea Mieilor - Caldarea Pietroasa (BG) - creasta (BG+TR) (4h) - vf Negoiu (1h) - ref. Caltun (1h);
Ziua 4: total 4h: ref Caltun - vf Paltinu - lacul Balea (CA)
__________________________________________________________________
De data asta am fost putin mai bine pregatiti pentru vreme rea, decat anul trecut. Si am stat 4 zile, nu doar una, ca anul trecut.
Desi vremea se anunta urata (culmea, in Retezat arata doar soare), ne-am incapatanat si joi dimineata la 6.30, am luat autocarul din Militari catre Valea Oltului. Soferul a fost destul de dragut incat sa ne lase in Talmaciu, apoi am prins autostop si maxi-taxi pana in localitatea Turnu Rosu. Am ales varianta asta, in loc de tren, pentru ca era mult mai rapida, la 11 si ceva dimineata eram deja in sat, iar la 1 fara la manastirea Turnu Rosu.
Dar sa o luam cu inceputul: miercuri seara facem permutari si combinari de bagaje, sa pot ridica si eu rucsacul de jos. Pana la urma ma aleg cu un sac de dormit mai usor (ala de vara, cu care s-a invelit Vasile), o saltea autogonflabila, hainele mele, cortul Husky, supele la plic si painea. Vasile... restul. Anul asta ne-am luat numai maincare deshidratata de la mmsport (bestiala la gust!!), supe la plic si paine de orez expandat.
Ma pune naiba sa ma spal pe cap si noapteea am dormit cu aerul coditionat pornit tare, drept pentru care dimineata ma trezesc cum nu se poate mai racita. Abia vorbeam, respiram mai mult nu.
In autocar forfora mare, plin de roackeri care se duceau la Artmania in Sibiu, cu rucsacei usori, tricouri cu Dimmu Borgir si veselie maxima. Noi am fi dormit si in picioare, de obositi ce eram.
Incepem traseul cat se poate de bine: pe drumul forestier catre manastire incepe o ploaie ca-n povesti. Vasile se incurca in fermoarele suprapantalonilor, si reuseste sa se ude tot. Spre fericirea noastra, la manastire gasim un foisor si ne punem hainele la zvantat in bataia vantului si a ploii care bateau din toate partile. Cand sa mancam, o nenorocire de magar mai mai sa ne fure pungile de pe masa. Era in jur de ora 1, inca mai aveam timp sa urcam in Chica Fedelesului, unde planuisem sa innoptam prima data. Doar ca ploaia nu sta si pace...
Se face 2, trece de 3, intre timp vin doi cehi, tata si fiu probabil, schimbam o vorba, se lupta si ei cu magarul pentru mancare. Cum ploaia nu dadea semne ca s-ar opri, urc la manastire sa intreb de cazare, nu vroiam sa pun cortul pe ploaie. Da' de unde, preotul de acolo, ca un om al lui Dumnezeu ce era, nu numai ca nu ne da 2 metri patrati de pod, dar ma si sfatuieste sa urc mai departe, ce daca ploua, agricultura are nevoie de ploaie... Mmmkay, cred ca am mecla de stiulete de porumb.
In sfarsit, pe la 5 fara ceva apare soarele. fara chef de miscare dupa atata frig si ploaie, ne punem cortul, In plus auzisem ca urcarea in creasta e imputita rau; ne era somn rau de tot, iar raceala mea isi facea de cap. Asa reusim prima noapte de somn de 13 ore... Demult n-am mai dormit atata de adanc, nici nu l-am auzit pe un nenea de vreo 50 si de ani, cand si-a pus cortul langa noi. Cu el aveam sa mergem urmatoarele zile. Un om cam ciudatel, cu simtul umorului cam cat o panza de bomfaier, dar care nu mai putea de grija noastra, cat de greu va fi traseul.
La 8.30 terminam de mancat si strans catrafusele si plecam spre cerasta. Intre timp am "scapat" si de supracort, pe care i l-am pasat lui Vasile. Un indicator de la capatul drumului forestier ne indica 2,5h pana in Chica Pietrelor, deci tot cam atat pana in Fedelesului. Aiurea, cine a pus timpii respectivi, sunt plecati cu capu'. Primul urcus te nauceste, te stoarce de nervi. Este de-a dreptul prin padure, nu tu serpentine, cum ne spusese Cezar de la Nootka, urci de chiaun vreo ora, de-ti taie pofta de creasta. Si daca asta nu ar fi de ajuns, in prima poiana dai de indicatorul de "doar" 2h pana in Chica Pietrelor (pana acolo ajungand in o ora si ceva). Pana la primul izvor dintre Chica Fedelesului si saua La Apa Cumpanita, am facut fix 4 ore, timp in care nenea batran se tinea scai de noi; la izvor dam de cehii de aseara, care dormisera in saua Corbului, dupa cate am inteles din explicatiile lor, iar impreuna ne punem pe mancat, noi pranzul, ei micul dejun.
Trecem de sei, varfuri, dam de un indicator de 3 ore pana in saua Suru, drum pe care noi l-am facut in 5. Cel mai greu, pe langa primul urcus, evident, a fost varful Budislavu, pentru ca abruptul e lung si vine dupa vreo 7 ore de traseu. Insa dupa el, in nici 2 ore de coborat si curba de nivel, eram la lacul Avrig, puneam cortul, mancam si dormeam din nou vreo 12 ore, de data asta si mai adanc.
Pe la 8 si ceva dimineata, nenea pleaca spre Scara, noi pe la 9 reusim sa ne urnim, iar in urma noastra un grup de 7 cehi si un roman. Tatal si fiul de cu o zi inainte nu i-am mai intalnit de aici incolo, nu am idee unde au ramas. oricum ei aveau in plan 7 zile pana la Sambata, iar in ritmul ala, aveau toate sansele sa depaseasca timpul.
Pana pe Scara nu mi s-a parut cine stie ce, in mai putin de doua ore eram deja la refugiu, la prima pauza de cautat semnalul la mobil. Am fi facut si un ceai, daca am fi avut izvor aproape. Insa din saua Scarii, pana spre varful Musceaua Scarii, saua Serbotei si vf Serbota s-a pornit o ploaie urata, cu gheata si vant puternic. Am stat in Serbota mai mult de o ora, asteptand sa treaca ceata si sa se usuce pietrele de pe Custura Saratii. Vorba mosului: "Am 40 de ani de munte, vreau sa ajung acasa sanatos". Point taken. Extraordinar cum s-a intamplat ca pe cea mai grea portiune de creasta, Custura, sa avem asa o vreme!!! Ghinion fara margini...
Cat am asteptat pe varf au ajuns si cehii multi, romanul (Lucian, un tip foarte de treaba din Arad) si doi francezi. Cum nici dupa atata timp nu s-a facut frumos (mai tarziu aveam sa aflam de la tv ca era un val de aer rece care a durat cateva zile... normal, doar mi-am luat eu concediu!!) si pentru ca tremuram incontrolabil de frig, am hotarat sa ocolim Custura pe banda galbena, care coboara in Caldarea Mieilor, urmeaza linia de sus a Caldarii Pietroase si iese intr-o sa intre finalul Custurii si ultimul urcus spre Negoiu. A fost mai mult ideea mea, Vasile m-a urmat (el s-a dus putin pe Custura si a vazut ca nu te poti tine pe picioare, de tare ce alunecau pietrele), Lucian a venit si el, cam fara tragere de inima, iar nenea batran era de-a dreptul dezamagit ca nu mai asteptam soarele. Tipa frantuzoaica vroia neaparat sa coboare, ii ajunsese cat a mers si nu mai suporta ideea de a urca nici 2 metri. Om cu Alpii la bot... De cehi ce sa zic, ei bietii ne urmau, ca habar nu aveau traseul.
Trebuie sa recunosc ca ideea nu a fost tocmai stralucita. Da, am ajuns in sa in cele mai sigure conditii, insa traseul e imputit taaaaare. Mai ales ca nu vezi Custura Saratii :(( In caldarea Pietroasa marcajul BG se cam pierde, iar urcarea in creasta se face pe TR, ce urca de-a dreptul, pe langa locul din care izvoraste Paraul Negoiului. Poteca nu e una de care vrei sa-ti aduci aminte vreodata in viata si NU recomand sa se coboare pe ea niciodata, pe niciun fel de vreme. In caz de ploaie, mai bine te intorci la Caltun, decat sa cobori pe acolo. E numai pamant, grohotis si saritori cu iarba alunecoasa.
Ce sa zic, am pierdut o gramada de timp cu ocolisul asta, asa ca in vf Negoiu am ajuns in jur de ora 17.30. Cum nu aveam ce vedea din cauza cetii, am facut o poza si am plecat spre Caltun. Prin Strunga Doamnei, pentru ca Strunga Dracului e tot inchisa. Uitasem cat e de urcat si pe aici, asa ca atunci cand a inceput ploaia deasta si din creasta curgeau rauri de noroi, am simtit ca cedez nervos. Nu ma gandeam decat sa nu-i las pe cehi sa ma intreaca, pentru ca pe ploaie nu intentionam sa pun cortul. Degeaba, ei s-au dus ca din pusca si tot ultimii am ajuns la refugiu.
Sambata seara, Caltunul plin ochi, parca eram intr-un club bucurestean. Nu ca as frecventa vreunul, dar pot sa banuiesc. Abia incapeai in picioare, daramite pe priciuri. Noroc ca vreo 6 persoane au apucat sa puna cortul inainte sa ploua, si erau in refugiu doar pentru a manca pe uscat. Odata ei plecati, am facut putina "ordine" printre locatari, si am gasit 3 locuri, pt mine, Vasile si Lucian. Ei doi au dormit sus, iar eu jos, intre un baiat care carase cortul Quechua (d-ala subtire, de la Decathlon, in forma ce cerc!!!) si niste muntomani care faceau creasta, dar pe care nu-i mai vazusem, pentru ca o seara inainte dormisera la refugiul Scara, nu la Avrig cu noi.
Pe la 8 si ceva dimineata, nenea pleaca spre Scara, noi pe la 9 reusim sa ne urnim, iar in urma noastra un grup de 7 cehi si un roman. Tatal si fiul de cu o zi inainte nu i-am mai intalnit de aici incolo, nu am idee unde au ramas. oricum ei aveau in plan 7 zile pana la Sambata, iar in ritmul ala, aveau toate sansele sa depaseasca timpul.
Pana pe Scara nu mi s-a parut cine stie ce, in mai putin de doua ore eram deja la refugiu, la prima pauza de cautat semnalul la mobil. Am fi facut si un ceai, daca am fi avut izvor aproape. Insa din saua Scarii, pana spre varful Musceaua Scarii, saua Serbotei si vf Serbota s-a pornit o ploaie urata, cu gheata si vant puternic. Am stat in Serbota mai mult de o ora, asteptand sa treaca ceata si sa se usuce pietrele de pe Custura Saratii. Vorba mosului: "Am 40 de ani de munte, vreau sa ajung acasa sanatos". Point taken. Extraordinar cum s-a intamplat ca pe cea mai grea portiune de creasta, Custura, sa avem asa o vreme!!! Ghinion fara margini...Cat am asteptat pe varf au ajuns si cehii multi, romanul (Lucian, un tip foarte de treaba din Arad) si doi francezi. Cum nici dupa atata timp nu s-a facut frumos (mai tarziu aveam sa aflam de la tv ca era un val de aer rece care a durat cateva zile... normal, doar mi-am luat eu concediu!!) si pentru ca tremuram incontrolabil de frig, am hotarat sa ocolim Custura pe banda galbena, care coboara in Caldarea Mieilor, urmeaza linia de sus a Caldarii Pietroase si iese intr-o sa intre finalul Custurii si ultimul urcus spre Negoiu. A fost mai mult ideea mea, Vasile m-a urmat (el s-a dus putin pe Custura si a vazut ca nu te poti tine pe picioare, de tare ce alunecau pietrele), Lucian a venit si el, cam fara tragere de inima, iar nenea batran era de-a dreptul dezamagit ca nu mai asteptam soarele. Tipa frantuzoaica vroia neaparat sa coboare, ii ajunsese cat a mers si nu mai suporta ideea de a urca nici 2 metri. Om cu Alpii la bot... De cehi ce sa zic, ei bietii ne urmau, ca habar nu aveau traseul.
Trebuie sa recunosc ca ideea nu a fost tocmai stralucita. Da, am ajuns in sa in cele mai sigure conditii, insa traseul e imputit taaaaare. Mai ales ca nu vezi Custura Saratii :(( In caldarea Pietroasa marcajul BG se cam pierde, iar urcarea in creasta se face pe TR, ce urca de-a dreptul, pe langa locul din care izvoraste Paraul Negoiului. Poteca nu e una de care vrei sa-ti aduci aminte vreodata in viata si NU recomand sa se coboare pe ea niciodata, pe niciun fel de vreme. In caz de ploaie, mai bine te intorci la Caltun, decat sa cobori pe acolo. E numai pamant, grohotis si saritori cu iarba alunecoasa.
Ce sa zic, am pierdut o gramada de timp cu ocolisul asta, asa ca in vf Negoiu am ajuns in jur de ora 17.30. Cum nu aveam ce vedea din cauza cetii, am facut o poza si am plecat spre Caltun. Prin Strunga Doamnei, pentru ca Strunga Dracului e tot inchisa. Uitasem cat e de urcat si pe aici, asa ca atunci cand a inceput ploaia deasta si din creasta curgeau rauri de noroi, am simtit ca cedez nervos. Nu ma gandeam decat sa nu-i las pe cehi sa ma intreaca, pentru ca pe ploaie nu intentionam sa pun cortul. Degeaba, ei s-au dus ca din pusca si tot ultimii am ajuns la refugiu.Sambata seara, Caltunul plin ochi, parca eram intr-un club bucurestean. Nu ca as frecventa vreunul, dar pot sa banuiesc. Abia incapeai in picioare, daramite pe priciuri. Noroc ca vreo 6 persoane au apucat sa puna cortul inainte sa ploua, si erau in refugiu doar pentru a manca pe uscat. Odata ei plecati, am facut putina "ordine" printre locatari, si am gasit 3 locuri, pt mine, Vasile si Lucian. Ei doi au dormit sus, iar eu jos, intre un baiat care carase cortul Quechua (d-ala subtire, de la Decathlon, in forma ce cerc!!!) si niste muntomani care faceau creasta, dar pe care nu-i mai vazusem, pentru ca o seara inainte dormisera la refugiul Scara, nu la Avrig cu noi.
M-am bagat rapid in sacul de dormit, fericita sa am pe mine haine uscate. Pentru ca da, in drum spre Strunga Doamnei am uitat sa inchid aerisirea membranei de la subrat, si am primit niste rafale de ploaie de mi-a inghetat inima. Am mai atipit, ba adormit, ba trezit. Pe la 2 noaptea 2 baieti si o fata erau la masa, faceau supa. Nu intelegeam ce cautau sa manance la ora aia. Am aflat pe urma ca saracii oameni facusera 4 ore din Strunga Doamnei pana la Caltun, pentru ca s-au ratacit pe ceata. 4 ore - pe poteca de 30 de minute - pe vremea aia: trebuie sa fi fost cele mai urate din viata lor. Baietii au dormit cu capul pe masa, iar pe fata am luat-o langa mine. Avea sacul de dormit ud leaoarca si tremura ca varga, dar nu a vrut sa se bage in sac cu altcineva, si vorbea in somn de frig. Asa am dormit 10 suflete pe priciurile de jos. Cine a fost in Caltun stie cam ce inseamna asta...Dimineata m-am trezit si l-am luat pe Vasile de mana, vroiam sa-l trezesc sa plecam. Atunci mi-am dat seama cam ce febra aveam, cand i-am simtit mana ce-mi parea sloi de gheata, si am ametit stand in capul oaselor. Aveam de ales intre a mai sta o zi in refugiu, sa sper ca-mi trece febra, sau a cobori. Macar de ar fi fost vreme buna...
Dupa cele 2-3 minute de claritate in caldare, am hotarat ca a continua creasta e nebunie curata, la cat de bolnava eram. Mai mult, urcarea pe Laita nu-si are rostul, pentru ca nu vedeam absolut nimic in jur, asa ca am pornit pe CA spre muntele Paltinului, sa ajungem la Balea. Bineinteles ca marcajul de 3 ore era, din nou, nerealist, si am ajuns la lac in vreo 4 ore. De aici ne-a luat Adrian si ne-a adus in Bucuresti, unde am dormin 2 nopti si o zi aproape fara incetare.
