Plus la vanatai dupa doar o zi in Piatra Mare

Traseu: Dambul Morii-Canionul Sapte Scari-cabana Piatra Mare: banda galbena 3 ore // cabana Piatra Mare-Pestera de Gheata: banda albastra 1 ora // Pestera de Gheata-Dambul Morii: punct rosu 2 ore
__________________________________________________________________________________


Usurel asa, sa nu ne rupem, am mai bagat o tura de o zi, de data asta in Piatra Mare. Dupa multele si inevitabilele discutii in contradictoriu despre traseu, zilele de stat si participanti, plecam sambata dimineata nu foarte devreme, 7 si ceva, doar 4 omuleti pana la urma. De data asta Maddie sta acasa, are examene si cica invata; locul ei e luat de Cosmin, care, din fericire pentru mine, de data asta nu are chef sa se dea cu ursuletul si merge chiar “omenesc” :))

Traseul il incepem cu un (foarte) mic dejun la masina si plecam la 10.30 spre canion, impreuna cu alti ‘enshpe mii de oameni: unii mai galagiosi, altii echipati corespunzator, iar cei mai multi urmarind indicatiile “dirigului”... da, iar am dat de kinderi!
Sunt nori dar nu ploua, oleaca  racoare, numai bine de urcat, la fel ca sambata trecuta pe Jepi. In 45 de minute suntem la Canion si incepem traversarea lui. Si bineinteles facem poze in disperare. Din pacate niciuna nu mi-a iesit, era prea intuneric si nu am reusit sa stam locului :) Iar am reusit sa acumulez ceva vanatai in genunchi de la scarile alea, cand m-am grabit sa inaintez sa nu ma ude prea tare cascada, sa nu mai tremur si sa scap de zgomotul facut de aia mici.

Trecem si de canion si continuam urcarea. Luam pauza de masa, din pacate destul de lunga incat sa ne ajunga un grup foarte galagios de imbecili in pantofi (as spune “de oras”, dar sunt mai degraba de mers la discoteca de la caminul cultural), cu punga de plastic in mana si castile cu maneau la putere. Marius ar fi fost invidios, ala da “echipament” usor :))

Am ramas placut impresionata de cabana Piatra Mare. Nu e mare, ceaiul “cu lamaie si rom” e doar apa fierbinte total lipsita de gustul de rom (mai bine, nici nu-mi place), in schimb totul e foarte curat si primitor. Si e cald! Magarii de pe platou (animalele, la propriu) erau cam insistenti, dadeau din picioare de bezmetici si se tineau dupa oameni tot timpul. Puiul era simpatic foc, pacat ca fugea de mine...

Dupa placuta odihna, am pleacat spre Pestera de Gheata in drumul nostru de coborare spre Dambul Morii. Traseul urmeaza creasta pret de doar 3-5 minute, apoi coboara brusc spre stanga pe 2 marcaje, banda rosie si banda albastra. Dupa circa 15 minute de coborare, traseele se despart, si noi urmam banda albastra in dreapta. Poteca e ceva mai enervanta pentru cei in pantaloni scurti, pentru ca e foarte ingusta si trece prin balarii si urzici. Urmeaza o padure deasa, traseul fiind aproximativ drept, pana intr-o buza de deal, unde intalnim intersectia cu punctul rosu. In dreapta, traseul pe punct rosu coboara 200 m pana la Pesterade Gheata (si banda albastra tot in directia asta merge spre Bunloc), iar in stanga, acelasi marcaj duce la Dambul Morii. 

Pestera e greu de ratat, pentru ca au scris pe piatra maaaare cu rosu “PESTERA”… altfel, de la intrare nu se vede decat o fisura intr-o stanca. Accesul se face prin acea fisura, cu oleaca de catarare. Eu nu am intrat, dar baietii au spus ca e super si trebuie neaparat facuta toata (sau cat e accesibila).

De aici pana la jos la masina a urmat o coborare cum greu se poate imagina, de enervanta ce a fost. Prima portiune e super desi ocoleste foarte mult: poteca merge pe langa stanci, iar in dreapta ai o padure frumoasa. Ma rog, sa nu ai frica de urs, atunci e cam nasol. Insa dupa cateva minute se intra in padure… si nu se mai iese timp de peste o ora. E adevarat ca ne-am miscat incet din cauza genunchiului meu si poate din cauza durerii ma juram sa nu mai trec pe acolo veci; insa nimeni nu poate sa nege ca traseul e foarte plictisitor. A reusit sa intreaca si coborarea din Poiana Maicilor in Ceahlau. Hai, ca noi am coborat, dar nu recomand nimanui, sub nicio forma, sa urce pe acolo, te joci  X si 0 pe vene pana sus.
Totusi a fost o tura reusita, unii ar spune ca de pantofari. Eu zic ca a meritat efortul.

3 comentarii:

  1. Da’ stiu ca te urmaresc kinderii peste tot ;)) .. sper sa ia o pauza saptamana asta :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Aoleu, nu vreau sa-mi imaginez o hoarda de kinderi pe potecuta din Nera...

    RăspundețiȘtergere