Poveste de iarna

Cred ca lumea moderna a ramas fara povesti de Craciun. Peste tot aceleasi filme despre Mos Craciun, asa cum ne-a fost el bagat pe gat, un gras cu nasul rosu de bautura, fost vizitiu la Coca-Cola.
Ah, dar de cativa ani incoace mai apare foarte des o alta imagine, personajul negativ al acestei perioade, Scrooge si fantomele care-i vin pe cap.

E OK, lumea are nevoie de simboluri si reprezentari... Dar oare cu atat am ramas, cu aceste 2 personaje care apar obsesiv in filmele americane?

Vreau sa ma intorc la perioada in care ieseam sa ascult colindatorii si cand intram in casa cadourile apareau pur si simplu sub brad, fara sa fie aruncate pe horn dintr-o sanie. Si totusi stiam ca le-a adus Mos Craciun.
Vreau sa fie Craciunul din Campina, sa ne strangem 10 prieteni, cu chitari, orga, tamburina, sa ne luptam cu nametii si sa ne colindam semenii. Oamenii cu fetele luminate de bucuria sarbatorilor si zambete laaaargi sa ne rasplateasca cu covrigi, nuci, portocale si paharele de tuica, palinca, vin, fiecare ce are prin casa.
Odata am nimerit la un baiat cam de varsta pe care o aveam atunci (15-16 ani), care vroia sa ne asculte, dar era singur acasa si nu ne putea “omeni”. I-am cantat si am stat cu el la baute si cozonac, ce stransesem si noi de pe la alte case… vorba aia, cum sa fii singur de Craciun?
Vreau sa aud din nou urarea preotului "De la mine mai putin, de la Domnul mai mult!" si replica lui Neli "Multumim, si dumneavoastra la fel!". Sa incurc versurile colindelor de la prea multe paharele si sa ma trezesc dupa o bataie buna cu zapada.

Asa era atunci, oamenii aveau dorinta de a ne asculta si nimeni nu spera la bani, doar distractie.
Ce-mi pot dori mai mult de la anul viitor, decat sa am parte de “fantome” la fel de minunate?!

Sarbatori fericite tuturor!